Monede

Emisiuni  monetare  sau  medalistice  BNR

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Monede din întreaga lume - Galerie foto

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Moneda de 20 lei 1930, în anul Centenarului 

pentru România

Autor: Bogdan Florin Basarab

    O să vă întrebați, probabil, ce legătură are moneda din 1930 cu anul Centanarului pentru România. Dacă o să aveți plăcerea și răbdarea să citiți acest articol până la sfârșit, veți afla și această legătură.
Pentru a vă introduce în ideea articolului, mi-am propus să vă aduc câteva informații despre emisiunile monetare din acea vreme. Monedele cu valoarea de 20 lei, emise în anul 1930, au înregistrat un tiraj destul de mare, din informații preluate de pe site-urile de specialitate fiind bătute cam 50.000.000 de exemplare. Aceste monede au fost bătute în mai multe monetării. La Heaton în Birmingham, s-au bătut piesele ce poartă sigla H, la King's Norton Metal Company în Birmingham piesele marcate prin K N iar la Royal Mint în Londra piesele fără semne distinctive. Se presupune că din tirajul total de 50 de milioane, 40 de milioane au fost bătute la Londra, iar diferența de 10 milioane la Birmingham: 5 milioane la Heaton și celelalte 5 la King's Norton.

    Revenind la ideea articolului, vreau să vă spun că piesa despre care vreau să vorbesc mai mult, este emisiunea 20 lei 1930 - MIHAI I REGELE ROMÂNIEI, adică moneda cunoscută în rândul colecționarilor sub numele “Hora” sau “moneda cu hora”. O situație destul de jenantă pentru numismatica din România, o reprezintă faptul că nu a reușit nimeni să descifreze această monedă – mesajul care s-a dorit a fi transmis de grafica acesteia. Această monedă este relativ rară, în ciuda tirajului mare, puține exemplare fiind într-o stare bună pentru colecționare. Raritatea acesteia atrage de la sine și prețurile ridicate pentru exemplarele care se găsesc într-o stare bună sau foarte bună.
    De ce am asociat această monedă cu Centenarul României? Pentru că una dintre cele mai plauzibile “citiri” ale graficii nu descrie un grup de patru personaje feminine care dansează în horă, ci este vorba de Alegoria României Mari. Alegoria provine din limba franceză, allégorie și se traduce ca "desfăsurare a închipuirii". Alegoria concretizează de obicei idei generale ca iubire, ură, unitate, razboi…etc, în această situație concretizând Unirea: Mama Românie își întîmpină fiicele - Basarabia, Bucovina și Transilvania. Femeia din planul îndepărtat, de dimensiuni mai mari, își întâmpină cele trei fiice, personajele feminine din planul apropiat. De aceea, distinși cititori, mi-am propus să aduc în prim-plan această monedă frumoasă și rară.
    Monedele din imaginile de mai jos, fac parte din colecția personală fiind emise de trei monetării diferite, două fiind din cea de a doua emisiune a anului 1930, una la Heaton și una la Paris. Cei care nu sunt foarte împătimiți de numismatică sau istorie, se vor întreba de ce pe două monede emise în anul 1930, apar două chipuri diferite? Pentru că, Mihai a avut două domnii: una în perioada 1927-1930 și a doua domnie 1940-1947. Moneda care înfățișează alegoria Marii Uniri a circulat foarte puțin, Mihai fiind detronat în anul 1930 de către tatăl său, Carol al II-lea. Chipul de copil al micului rege Mihai, de pe monedele de 5 și de 20 de lei, din 1930, a fost înlocuit cu cel al tatălui său, Carol al II-lea. Efigia regelui Carol al II-lea avea să fie executată, pe leii românești dintre 1930 și 1940, de gravori talentați precum Andre Lavrillier, Ion Jalea și Haralambie Ionescu. Emisiunea despre care vorbim în articol a fost retrasă foarte repede din circuit.

    Despre moneda care înfățișează alegoria Unirii vă mai spun că aversul prezintă valoarea nominală 20 LEI, patru țărănci în costum popular și inscripția BASSARAB în dreapta jos, de-a lungul circumferinței (însemn al gravorului Costache Bassarab), cerc perlat exterior. Revesul înfățișează inscripția MIHAI I REGELE ROMÂNIEI, anul 1930 și efigia regelui spre stînga, cerc perlat exterior. Diametrul este de 27.00 mm, masa este de 7.5 g, materialul este nichel-alamă (cupru 79% , zinc 20% , nichel 1%), are orientare tip monedă, muchia zimțată, gravorul fiind Costache Bassarab.
Istoria este un subiect amplu, însă mă voi opri aici, lăsându-vă să admirați monedele din perioada interbelică, prezentate în imaginile de mai jos.

10 Bani 2010 - Eroare de batere

        Eroarea de batere este un defect de imprimare al ștanței de matriță pe blanc-ul (albul) metalului care constituie corpul monedei. Întâlnim foarte multe tipuri de erori de batere la monede și este imposibil de catalogat, deoarece nu se includ în anumite tipare, aproape 99% fiind unice, motiv pentru care, moneda cu eroare este valoroasă, cu mult mai mult decât cea aflată în circuit.

  

         La piesa din imagini, aparținând colecției personale, este posibil ca acest blanc să nu fi fost perfect netezit înainte de a fi desprins din corpul dreptunghiular al benzii, păstrand anumite asperităti, ori urme ale prelucrărilor anterioare. 

         Cele mai rare erori de batere sunt acelea cauzate de defecte ale materialului și nu cele cauzate de mașinile de batere.

Un articol de, Bogdan Florin BASARAB 

Istoria unei monede 

          Cum probabil s-a întâmplat multor colecționari sau simpli pasionați de numismatică, totul începe de la o piesă. În general, rădăcinile acestei pasiuni se formează în copilărie sau în adolescență. Așa s-a întâmplat și cu cei 100.000 lei din 1946, monedă care mi-a deschis apetitul pentru numismatică. 

          Se petrecea în anul 1986, cu aproximație, când am primit cadou acea monedă din argint, de la bunicii mei. La doar 6 ani, nu știam nimic despre numismatică, despre patina unei monede, despre curățare sau despre faptul că se păstrează cu patina timpului. Știam doar că îmi place luciul argintiu al piesei și mai știam că era veche, înainte de nașterea părinților mei. Din pasiune o purtam aproape mereu cu mine, păstrând-o cu grijă într-un săculeț de pânză. Copil fiind, mi-am imaginat că se va zgâria și mai mult dacă o țin pur și simplu în buzunar, printre alte obiecte dure. Despre starea de conservare nu știam mai nimic la vremea respectivă, nici dacă e unc, xf,vf sau altă stare. Doar observam că se cunosc toate scrisurile, inclusiv al gravorilor A. Romanescu și H. Ionescu, deși la vremea aceea nu știam exact de ce apar aceste nume pe monedă. Știam din „lectiile de istorie” pe care le-am primit în familie, fiind doar la grădiniță atunci, că efigia de pe revers-capul regelui-cum îi spuneam eu atunci, este a Regelui Mihai I, născut în același an cu bunicul meu, un conducător care a făcut multe pentru țară. Nu știam prea multe despre regimuri de conducere, nu făceam prea mare distincție între regalitate, stat popular sau socialist, dar auzisem multe lucruri frumoase despre Mihai I, chiar de la bunicul meu care l-a admirat foarte mult. Mai știam că inscripția latină „Nihil sine Deo”insemna „Nimic fără Dumnezeu”.

           Nu mă pricepeam la titluri de metale prețioase, nu știam că argintul este de mai multe calități, nu știam că acela era 700, știam doar că îmi place acea monedă și o curățam cu apă caldă și săpun, în mintea mea de atunci nu trebuia să fie nici neagră, nici murdară ci foarte lucioasă – de patina argintului, v-am spus mai sus că nici nu auzisem, era doar „negreala”.

           De atunci a început pasiunea pentru numismatică, de la acea monedă. Ulterior am primit cadou și o bancnotă de 100.000 lei tot din același an, la care am fost fascinat de dimensiunea „colosala” față de bancnotele RSR din acea perioadă, dar și de marginea dantelată, lucru ce nu l-am mai văzut la o bancnotă ci doar la diplome. Era ceva nou pentru mine și care mă fascina mai mult de la o zi la alta.

           Odată cu trecerea timpului am început să adun tot mai multe monede și bancnote, multe din ele nu cu valoare numismatică, dar care erau din alte țări sau care erau vechi, înainte de 1966. Marele regret este că am pierdut o parte a acestor piese, printre care se aflau peste 15 bancnote de 3 lei 1966, primite de la cei din familia mea, care erau interesante doar pentru faptul că nu mai erau în circulație – câteva bancnote, cred că vreo 7 erau aUNC sau UNC, lucru pe care mi-l amintesc foarte bine – spuneam că sunt bani noi. Cred că acele bancote cu valoare numismatică mare nu m-au impresionat atât de mult la vremea respectivă, încât să am mare grijă de ele. Odată cu apariția internetului și a accesului la informație am aflat că pierdusem piese de o valoare foarte mare, atât materială cât și numismatică.

          Încheind într-o notă optimistă, mă bucur că am primit acea monedă cadou, nu doar pentru că am început să colecționez astfel de piese, ci și pentru că am învățat să respect istoria, să înțeleg mai bine trecutul țării noastre, să mă documentez despre marii conducători ai României. Am învățat că fiecare piesă numismatică sau de antichitate poartă amprenta timpului și are o „poveste”, lucru care este mai important decât valorile materiale ale acestei lumi.
                                     
          În imaginile acestui articol, vă prezint „faimoasa” monedă care mi-a schimbat viața, fără să exagerez cu nimic – pasiunea pentru istorie și numismatică înseamnă Respect pentru înaintași și pentru semeni.
                                                                                                   Un articol de, Bogdan Florin BASARAB