Istoria DUCATULUI

Ducat (monedă)

        Ducat este numele unor monede, fie din argint, fie din aur, care au fost emise în diferite țări din Europa, începând din Evul Mediu până la începutul Primului Război Mondial. Primii ducați au fost emiși în Italia.
        Etimologie - Denumirea monedei provine de la inscripția latină circulară aflată pe avers: „Sit tibi Christe datus quem tu regis iste ducatus”.
       Cel mai adesea, se vorbește despre „ducat” atunci când se evocă moneda de aur emisă de dogele Veneției, doge semnificând, de altfel, „duce” în dialectul venețian al limbii italiene.
       Istorie - Pentru prima oară, ducatul de aur a fost bătut în 1284, după modelul florinului florentin; avea greutatea de 3,60 grame, din care 3,495 grame de aur fin, iar diametrul său era de circa 20 de milimetri. Orașelor Toscanei le revine astfel întâietatea emiterii monedelor de aur, care, practic, nu mai fuseseră emise în Occident, de la începutul secolului al VIII-lea.
       Marsilia ceruse regelui Franței aprobarea de a emite monede de aur, imitând monede arabe și bizantine. Însă, Ludovic al VIII-lea, probabil nefiind sigur de mijloacele necesare gerării unei asemenea întreprinderi pe termen lung, nu și-a dat consimțământul la demararea acestei politici considerate prea îndrăznețe.
       Orașele Toscanei, ingenioase și comerciale, în Evul Mediu, iau inițiativa, Pisa, în 1252, apoi Florența, în anul următor.
       Acest demers este relativ târziu în Veneția, probabil întrucât datorită comerțului său exterior, Veneției nu-i lipseau banii lichizi, având la dispoziție instrumente de plată care aveau curs în Orientul Mijlociu.
       Moneda florentină (florinul), destinată comerțului îndelungat, era atât de bine echilibrată și adaptată funcției sale încât a fost imitată peste tot.
În 1543, ducatul de aur venețian și-a schimbat denumirea, dar nu și forma, când monetăria orașului, „Zecca”, a hotărât să emită o monedă mare de argint (de 23,4 grame), curând denumită ducato; de la aceeași dată, ducatul de aur venețian a primit numele de țechin, în italiană zecchino, derivat al cuvântului zecca, „monetărie”.
Spre anul 1750, ducatul valora 8 livre de 20 de sous. Țechinul valora 22 de livre, dar ducații de argint erau folosiți pentru ținerea conturilor publice ale Serenissimei.
4 ducați de aur; avers: Franz Iosif, bust spre dreapta, cap laureat, circular: FRANC•IOS•I• D•G• AVSTRIAE IMPERATOR; revers:vulturul bicefal încoronat, cu stema Austriei pe piept, circular: HVNGAR•BOHEM•GAL• LOD•ILL•REX•A•A•1915

         După căderea Republicii Venețiene și intrarea acesteia în componența Imperiului Romano-German, devenit apoi Imperiul Austriac, ducatul de aur venețian (țechinul) a continuat să fie emis sub împăratul Francisc I. Monedele și-au păstrat tipurile vechilor țechini, regele îngenunchind în fața Sfântului Marcu, care îi oferă drapelul, iar pe avers, Hristos este, în continuare, prezentat în interiorul unei migdale înstelate.
       Împărații Ferdinand I și Franz Iosif au dispus emiterea ducaților de aur cu efigiile lor pe avers, iar vulturul bicefal încoronat și scutul cu stema Austriei, pe pieptul păsării, pe reversul monedei.
Ultimii ducați de aur austrieci au foste emiși în 1915. Sunt identici cu ducații emiși la Veneția, în 1864 - 1865.

      Sursa text: Wikipedia / Sursa foto: colectia personala(1), Wikipedia(2)